ACC-31132

Evacuarea dureaza 25 ore

Sursa: Corsa - Tudor Rus

--------------------

Accidentul și acțiunea de salvare din punctul de vedere al accidentatului:

O echipă de 4 speologi au coborât în aven cu scop de cercetare și explorare.  Coborând ușor, în aproximativ 2 ore am ajuns la o adâncime de cca. -200 m și distanță de cca. 800 m de la intrare. Aici am avut niște probleme cu sursa de lumină.  În același moment, la un punct de trecere de pe o stâncă pe o altă, cizma s-a alunecat, iar banana cu echipamentele m-a dezechilibrat, și am căzut cca. 2 m.  Din reflex, pentru a atenua impactul căderii, am întins mâna dreapta spre pământ, dar din cauza înălțimii, energia căderii a fost destul să-l scoată umărul din loc.

Imediat am cerut ajutor de la colegi, să-mi ține mâna fixată și eu voi trage corpul astfel încât să-l pun napoi umărul.  Din păcate nimeni nu avea cunoștințele necesare de anatomie umană să dea ajutorul cerut cu confidență - se poate înțelege bine cât de riscant era asta.  Am luat 1200 mg de ibuprofen, dar după un timp, când adrenalina sa dus, durerile deja erau serioase.  S-a făcut planul:  fiindcă colegii nu pot ajuta, și ieșirea în condiția aceasta este aproape imposibilă, e nevoie de ajutor din afară.  Doi dintre speologi au ieșit din aven (de fapt era o fugă nebunită, extraordinară, și în numai 40 de minute urcând puțuri și trecând târâșuri au ieșit la suprafață), iar al treilea a stat cu mine până când primesc ajutor.

În cca. 3 ore prima echipă de salvare a ajuns cu niște provizii, și au schimbat speologul de "pază" cine deja tremura de frig.  Ibuprofenul deja nu avea nici un efect.

Încă 3 ore mai târziu a ajuns medicul de la SMURD Oradea (dânsul nu era speolog, totuși a avut curajul să coboară într-un aven dificil numai să-l ajută pe cineva necunoscut!  Un om extraordinar!), și după o examinare atentă mi-a pus umărul la loc.  Durerea a încetat în același moment!  M-am simțit sănătos și gata de "lucru". 

Medicul, bine înțeles, nu mi-a permis să utilizez mâna dreapta cel puțin o săptămână, așa că explorarea nu putea fi continuat, mai ales că echipa deja era afară.  Medicul, fiind gata și satisfăcut cu condiția accidentatului, a ieșit din aven împreună cu speologul de pază - aceasta fiind înlocuit de către un alt speolog.

Într-o jumătate de oră a venit o echipă de salvaspeo cu provizii serioase, au făcut mâncare caldă și loc de bivuac pentru mine, doar la acest moment deja mă simțeam 99% sănătos.  Dar ordinul era strict:  după mâncare caldă, accidentatul trebuie să doarmă.  Așa și a fost.

După câteva ore de somn, m-am trezit cu idea de sau mergem la explorare așa încetișor cu mâna, sau ieșim.  Explorarea nici nu se discută.  Ieșire numai când salvaspeo ajunge la noi.  "Deci dacă nu mergem înainte să vedem ce este acolo, atunci în loc să stăm pe loc așteptând, hai să mergem afară." "Nu se poate.  Așteptăm ajutorul să ajungă aici." "Atunci, haideți să găsim un loc mai confortabil mai aproape de intrare.  Așa va fi mai ușor echipei de salvare."  Așa am făcut.

Am mers un pic. Totul e în ordine. Mai un pic.  Încă câteva metrii mai sus.  O urcare, un târâș, o ramonare ... și am întâlnit cu o echipă. "Salut!  Cum e accidentatul?" "Bine, mulțumesc.  Eu sunt." "Da, sigur." Cineva din spatele meu zicea "Da, așa e. El e accidentatul."  Și i-am explicat ce și cum s-a întâmplat, că am pornit încet încet afară.  Ne-am mai stat la un cacao fierbinte și ceva prăjituri minunate, apoi cu ajutorul băieților de la SalvaSpeo și băieților speologi din Ungaria am început să ieșim împreună.

Băieții m-au ajutat la fiecare urcare, chiar și călcând pe spatele lor, la ramonaje, mi-au ținut piciorul pe stânca, pe prize, m-au ajutat pe corzi, și cu tot ajutorul lor nici nu mi s-a părut dificil, eram la ultima secțiune dificilă:  puțul de intrare.  Urcat aici cu o singură mână... era ... sportiv.

Doresc să zic încă odată un mare MULȚUMESC! tuturor participanților în acțiunea de salvare, și VĂ CER SĂ MĂ SCUZAȚI că n-am fost capabil să mă îngrijesc unde trebuia.  Îmi pare foarte rău pentru că v-am deranjat!  SalvaSpeo și Barlangi Mentőszolgálat din Ungaria sunt niște oameni extraordinari!  A fost o experiență extraordinar de plăcută, dar în viitor voi face tot să nu să mai am nevoie de ajutorul sutei de speologi.