Baia lui Schneider (sau Pestera din Dealul Popii) se înfatiseaza sub forma unei galerii relativ îngusta si usor descendenta în primele doua treimi, apoi larga si ascendenta în sectorul sau terminal. Fiind dezvoltata în ansamblu în lungul unei linii de fracturare a calcarelor marmureene în care este sapata, aceasta galerie are o desfasurare liniara si nu comporta decât foarte putine diverticole, dintre care cel mai important prelungeste, la un nivel superior dar pe aceeasi directie, extremitatea sa. Pe podea zac numeroase blocuri mari, marturii ale trecutelor framântari tectonice pe care le-a suferit muntele.

Principala caracteristica a pesterii si, în acelasi timp, punctul ei major de atractie, o constituie abundenta cristalizarilor acciculare de aragonit. Un acoperamânt de braduleti centimetrici, albi, delicati si fragili îmbraca mari suprafete de piatra pe pereti si tavan, trezind admiratia vizitatorilor si punând semne de întrebare cercetatorilor. Din nefericire, multe din aceste gingase alcatuiri cristaline au fost sacrificate de acei pseudoturisti care, nestiind sa respecte si sa pretuiasca natura, lasa în urma lor doar semnele regretabile ale unor degradari de cele mai multe ori ireversibile, în cazul de fata, alterarea cadrului natural este cu atât mai grava cu cât Baia lui Schneider este una din foarte putinele pesteri ale României în care carbonatul de calciu nu cristalizeaza în forma bine cunoscuta de calcit, ci în cea mult mai rara de aragonit.

Intrarea se afla la o altitudine de aproximativ 1100 m, pe versantul stâng al Vaii Secii, în zona de obârsie a acestui mic afluent al Izvorului Baii bazinul Somesului Mare). Localitatea cea mai apropiata este cunoscuta statiune balneara Valea Vinului, situata la 8 km de Rodna si la 49 km de Nasaud. Un drum de picior urca de aici pret de 3,5 km în lungul flancului apusean al Dealului Popii, paralel cu firul Vaii Secii, pâna la intrarea îngusta a pesterii.

Cercetata mai amanuntit si cartata de C. Goran si O. Busuioceanu în 1973, aceasta cavitate este cunoscuta de multa vreme de rodneni. Numele de „baie” se leaga de o poveste de demult, potrivit careia, pe vremuri, un miner ar fi gasit aici aur. Evident, aceasta nu este decât o ilustrare a credintei - pastrata pe alocuri si astazi în popor - ca pesterile ascund multe bogatii nestiute ; dar, daca ne gândim la valoarea stiintifica si estetica a cavitatilor subterane, o asemenea credinta este întru totul îndreptatita!

Pestera Baia lui Schneider apare mentionata in Catalogul sistematic ca fiind cartata de catre CSER Bucuresti, avand o dezvoltare de 489,5 m si o denivelare de -14,2; +5 m. Estimand anumite posibilitati de continuare sau de cercetare a unor galerii banuite ca fiind neparcurse anterior, Clubul de speologie Montana Baia Mare exploreaza si recarteaza (in mare parte cu teodolitul) pestera in anul 1996 actualizand dezvoltarea pesterii la 791,5 m. si o denivelare negativa de - 38,2 m. In legatura cu povestea atribuirii denumirii de baie (adica mină), aceasta (atribuirea) este pe deplin justificata, bate folclorul si mai mult decat legendă, este realitate. In vara asta am facut o tura in pestera si ne-am edificat asupra anumitor probleme. O mare parte dintre galeriile pesterii, sunt cele exploatate (săpate) manual, exista multe amenajari (podete suspendate, tropane), cel putin 3 feluri de urme de daltă, ţâncuş, urme de scobituri dreptunghiulare pentru impanarea podetelor.etc, exista un filon observabil pe galeria principala (direcţională) in partea superioara a acesteia.

"Se pare ca aurul era continut in aragonit din moment ce s-au spart aproape toate formatiunile....."

Peşteră foarte uşor accesibilă, a cărei cunoaştere se află la îndemâna oricărui turist şi, în mod deosebit, a celor care îşi petrec concediul în staţiunea Valea Vinului. Vizitarea ei nu necesită decât mijloace de iluminare.

Bibliografie. M. Bleahu şi col. (l 976), I. Buta şi A. Buta (1979).

Sursa:

• Traian Minghiras - Clubul de Speologie Montana Baia Mare
• T.Orghidan - Pesteri din Romania - Ghid Turistic
• Catalogul Sistematic al Pesterilor din Romania '81