Peştera de la Colţu Surpat
Peştera de la Colţu Surpat
Coltul Surpat_intrare. Foto: Lidia Dragomir
Peştera Colţul Surpat (sau Peştera Urşilor) e situată pe Valea Dâmboviţei, la 2 km distanţă de localitatea Podul Dâmboviţei. La 300 m după intrarea în Cheile de Sus ale Dâmboviţei, în versantul drept porneşte o potecă amenajată, cu balustrade şi trepte ce conduc după un urcuş de numai 20 m (alt. relativa), la intrarea aflată la o altitudine de 850 m. Până în Podul Dâmboviţei există şosea asfaltată iar de aici în sus pe valea Dâmboviţei drum forestier. Cel mai apropiat punct de cazare îl constituie cabana Brusturet.
Pestera a fost descoperită în 1951 de un tăietor de lemne. Se pare că în momentul descoperirii era bogat ornamentată cu concreţiuni, dar fiind aflată într-o zonă cu mare circulaţie turistică a fost lipsită repede de podoabele sale mai fragile, în 1956 s-au făcut cercetări paleontologice, iar în 1973 Traian Constantinescu a realizat planul peşterii.
Descriere. După intrare, pătrundem într-o galerie spaţioasă, cu lăţimi de până la 10 m, numită şi Galeria Largă. Această galerie are podea suborizontală, acoperită cu argilă şi material elastic fin, nisip şi pietriş. Tavanul, înalt de 2-4 m, se sprijină pe 7 palieri, coloane masive ce unesc podeaua cu bolta, dând galeriei un aspect labirintic. Pereţii şi tavanul mai prezintă ici-colo formaţiuni calcitice. După 130 m, galeria se desface în două ramuri. Galeria cu Şanţ care merge către dreapta este înaltă la început până la 6-8 m. Apoi tavanul coboară treptat şi după încă 100 m se închide într-un fund de sac. Ramura din stânga, numită Galeria cu Nisip, are un traseu sinuos şi poartă urmele clare ale curgerii apei. Ea ne obligă în mai multe locuri să mergem aplecaţi sau chiar să ne târâm prin nisip. Lungimea totală a peşterii este de 370 m. Deşi ea s-a format prin străpungerea calcarelor din chei de către un afluent al Dâmboviţei, în momentul de faţă peştera este fosilă.
Fiind uscată, spaţioasă şi suborizontală peştera se poate vizita în orice anotimp şi cu orice echipament. Vizitarea durează o oră.
Bibliografie. M. Bleahu .şi col. (1976).
Sursa:
- T.Orghidan - Pesteri din Romania - Ghid Turistic
- Catalogul Sistematic al Pesterilor din Romania '81