Peştera din Valea Strâmturii este situată în versantul drept al văii cu acelaşi nume, afluent de dreapta al Roşiei cu care confluează în raza comunei Căbeşti.

P. V. S. a fost semnalată, sub numele de Peştera de la Strîmtura Vălan, în „Enumeration des grottes visitees", s. 8-a, 1951, p. 134. În 1962, ea a fost vizitată şi cartată de către I. Viehmann, T. Rusu şi Ştefania Avram.

Golul subteran, format sub acţiunea apelor captate în subteran prin ponoarele de la Soci, se desfăşoară pe două nivele: unul superior, temporar-activ, şi altul inferior, activ, inaccesibil. Nivelul superior este alcătuit dintr-o galerie ascendentă, cu desfăşurare în semicerc. El are o lungime de 161 m şi prezintă 4 - 7 nivele de eroziune, cîteva tronsoane de tavan plan-orizontal, bogat concreţionate, şi o podea acoperită, în jumătatea dinspre amonte, cu un strat de nisipuri şi argile. În partea sa finală, se află un sifon temporar-activ, reprezentat printr-o pîlnie argiloasă (A-A'). În mod obişnuit, apele care dispar prin ponoarele de la Soci reapar, după toate probabilităţile, în izvoarele situate de o parte şi de alta a intrării în peşteră şi în sifonul aflat în extremitatea diverticulului ce se dezvoltă la intrare (T. RUSU, 1968).

Sursa:

• Rusu, T. (1988) - Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.
• Goran, C. (1982) - Catalogul sistematic al peşterilor din România - 1981.