Peştera Vacii este situată în versantul drept al Cheilor Albioarei, în faţa Peşterii Urîcioşii, satul Ţarina, comuna Roşia.

P. V. a fost cunoscută şi folosită de localnici ca adăpost în vremurile de restrişte încă din cele mai vechi timpuri. Ea a fost consemnată în literatura de specialitate abia în 1968, de către T. RUSU, care o descrie şi-i face o schiţa sumară. În 1982, ea este recartată de membrii C.S.A. Cluj-Napoca pe o lungime totală de 138 m, o denivelare pozitivă de 23 m şi o extensie de 72 m.

Intrarea, aflată cu circa 40 m deasupra albiei temporar-active ce străbate acest tronson de chei, este orientată spre sud-est şi prezintă o deschidere de 27/13 m.

Golul subteran, fosil, este format, la început, dintr-o sală de mari dimensiuni (40 x 20 m), al cărui tavan are o înălţime maximă de 12 m. În extremitatea de nord-vest a acesteia se dezvoltă două galerii mai importante: una, aproape orizontală, care sfîrşeşte cu o sală de 13 x 5 m, şi alta ascendentă, prin intermediul căreia se poate ajunge la suprafaţă pe fundul unei doline, cunoscută sub numele de Hîrtopul Simioanii.

P. V. a fost generată de apele din Groapa Sohodoalelor, situată la vest de Hîrtopul Sohoalelor. În interiorul acestei gropi, se schiţează cîteva organisme fluviatile, generate de apele cîtorva vvoure temporare ce converg spre colectorul principal din axul longitudinal al gropii amintite. Cum în ultimul timp, acesta şi-a format o ireaptfi antitetică, apele nu mai debuşează în Cheile Albioarei, prin P. V., ci dispar printr-un ponor îndreptîndu-se spre o direcţie încă necunoscută.

Surse:

• Rusu, T. (1988) - Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.
• Goran, C. (1982). Catalogul sistematic al peşterilor din România - 1981.