Localizare: V.Jitin; Dl.Polom

Izbucul Polom a fost descoperit in luna mai 1979  de catre Kalitzky Lothar, Demeter Ştefan şi Molnar Cornel (AS Speotimiș Timişoara), fiind totodata cercetat pe 12 m. Peştera este formată în regim epifreatic într-un pachet de calcare cu benzi subţiri negricioase de silicolite. Intrucît 300 m de galerie sînt paralele cu Valea Jitinului se poate spune că peştera este formată pe o litoclază de tracţiune gravitaţională care este legată de zona de compresiune a văii.

O explorare în condiţii mult mai favorabile a putut fi făcută în cursul lunii octombrie cînd secarea galeriei Izbucului de sub Muntele Polom a oferit un asemenea prilej. S-a format o echipă din membrii Kalitzky Lothar, Kali Milan, soţii Elmer, Fejes Alexandru, Stanca Elena, Done Adrian şi Demeter Ştefan. Drumul în peşteră a fost deschis de Done Adrian şi Demeter Ştefan, iar cartarea a fost efectuată de Kalitzky Lothar şi Stanca Elena. S-au explorat aproximativ 130 m galerii în aproape 8 ore, cartîndu-se 120 m. Cercetarea de suprafaţă a dus la descoperirea unui aven de 17 m de către Feyes Alexandru şi Elmer Ioan. Organizîndu-se o nouă ieşire, echipa formată din Morac Iosif, Demeter Ştefan, Roşu Laurenţiu, Ivan Bela şi Nimigean Doru a mai explorat 240 m galerii în curs de peste 6 ore. În acest timp, la suprafaţă, Fejes Alexandru şi Strava Diana descoperă, în amonte de Peştera Vulpii, o nouă cavitate denumită Peştera cu Lilieci, avînd o lungime de 71 m. În comunicarea de faţă vom descrie galeriile Izbucului de sub Polom, cercetate mai temeinic. De la intrare s-a format un sifon lunq de 60 m cu denivelare de 8 m. Sifonul în formă de,,W" îngreunează accesul în interiorul peşterii printr-o diaclază sub forma unui culoar de 14 m lungime, dar avînd o lungime ce abea depăşeşte 30 cm. În continuare accesul se face uşor într-o galerie cu săritori care constituie ramura ascendentă a sifonului pînă la galena cu marmite. De aici accesul devine din nou anevoios datorită unor formaţiuni cu aspect de baraj din silex, în dosul cărora se găseau marmite cu apă.

Alt punct dificil îl constituie strîmtoarea hornului a cărui intrare cu o lăţime de 2 m nu depăşeşte înălţimea de 30 cm. Accesul la hornul propriu-zis se face după parcurgerea dificilă a aproximativ 6 m, dar la capătul porţiunii parcurse se deschide un nou drum spre galeria lacurilor unde, la ultima ieşire, s-au descoperit 240 m de noi galerii. Aceasta coboară lin spre lacul freatic terminal. Prezenţa unui curent de aer orientat spre interiorul masivului a impus organizarea unui alt stadiu de cercetare în zona „Gaurei răsunătoare". La această acţiune au participat următorii mebrii ai clubului: Creţu Eugen, Haiser Alfred, Lugojan Liviu, Kovacs Andrei, Kalitzky Lothar

Sursa:

• Kalitzky, L. (1980). Carstul platformei Brădet şi al versantului Polom. Bul. Informativ FRTA - CCSS, nr. 4, pag. 72-78.
• Goran, C. (1982). Catalogul sistematic al peşterilor din România - 1981.
• Iurkiewicz, A., Constantin, S., Bădescu, B. (1996). Sisteme carstice majore din zona Reşiţa - Moldova Nouă. Publicaţie editată de A.S. Exploratorii Reşiţa, 70 pag.