Peştera care Cântă (sau P. de sub Stanul Gurguiat) este situată în versantul stîng al Cehilor Cuţilor, la baza Sanului Gurguiat, vizavi de Piatra Lată, satul Poniţa, comuna Roşia. P. C. a fost descoperită şi semnalată în literatura de specialitate de către T. RUSU (1968, 1981), după care a fost explorată şi cartată, în 1980, de către membrii C.S.A. Cluj-Napoca şi apoi recartată, în 1986, de I. Povară şi E. Silvestru (Institutul de Speologie „E. Racoviţă"), pe o lungime totală de 162 m.

Intrarea, suspendată cu 3 - 4 m deasupra albiei văii actuale, are o formă ovală (2 m înălţime şi 0,8 m lăţime) şi este orientată spre nord-vest. După 5 m de la intrare, galeria de acces se termină brusc deasupra unui puţ surplombat, de 6 m adîncime, la baza căruia se dezvoltă o sală circulară pe planşeul căreia se află numeroşi galeţi acoperiţi cu un strat subţire de argilă. Din această sală se desprind două galerii, dintre care, pe cea din dreapta, se pătrunde într-o sală circulară (de confluenţă) de mari dimensiuni care adăposteşte, la viituri, un lac subteran cu nivel variabil.

Din acest loc se desprind cinci galerii dintre care doar două sînt mai importante: una activă, ce se dezvoltă spre nord-est, accesibilă doar în perioadele de secetă îndelungată (pe care s-a înaintat 27 m, fiind închisă într-un sifon), şi alta, temporar-activă, ce se desfăşoară spre sud-est, pe o lungime de 39 m, fiind închisă printr-un baraj de prăbuşiri. Din zona mediană a ultimei galerii se desprinde o laterală ce se închide printr-o scurgere stalagmitică. Ambele galerii prezintă speleoteme iar restul au urme evidente de inundare. Date fiind depunerile de argile pe podeaua sălilor şi a unor galerii, precum şi dungile succesive de argilă de pe pereţii acestora, rezultă că inundarea golului subteran este destul de frecventă şi de durată iar nisipul grosier şi pietrişul din lungul galeriilor, orientate spre nord şi nord-est conduc la concluzia că, uneori, acestea devin şi drenuri. În concluzie, aproape întregul gol subteran reprezintă un preaplin al activului situat la cel mai coborît nivel (-10 m).

Fiind situată sub albia cursului de suprafaţa, P. C. este de presupus că s-a format sub acţiunea apelor din Valea Cuţilor. Marcînd cursul de apă din această vale - captat în subteran cu circa 50 m amonte de intrarea în peşteră - colorantul (fluoresceina) a fost observat, după cîteva ore, în P.C., iar apoi a reapărut, după 17 ore, în Izbucul Topliţei de Roşia. Nu este exclus ca şi apele ce se pierd în Groapa lui Oaidă să aparţină aceluiaşi sistem carstic.

Sursa:

• Rusu, T. (1988) - Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.
• Goran, C. (1982). Catalogul sistematic al peşterilor din România 1981.