Peştera de la Stanul Roşu (sau Peştera de la Cioroii Zăpodiei) este situată în versantul drept al Văii Vida, amonte de confluenţa cu valea dolinară Hîrtoapele Zăpodie), satul Luncasprie.

Intrarea, orientată spre sud, se află cu circa 40 m deasupra albiei văii amintite şi se deschide la baza unui abrupt calcaros de peste 25 m înălţime, fiind parţial închisă de un zid de piatră (12 x 0,6 x 1,1 m), construit de localnici pentru adăpostirea vitelor scoase la păşune.

Golul subteran, fosil, este format dintr-o sală de 25 / 30 m, pe podeaua căreia se află, mai ales spre stînga, cîteva blocuri desprinse din tavan. Curînd după intrare, în tavan se schiţează o boltă de circa 10 m înălţime, ciuruită de cîteva hornuri, dincolo de care acesta cade brusc şi, menţinîndu-se intre 4 - 5 m, se contopeşte cu peretele din partea opusă intrării. Atît pe dreapta cît şi pe stînga sălii se dezvoltă cîte un horn de mici dimensiuni, iar în faţă se desprind cîteva galerii ascendente, scurte, înguste şi scunde.

Din morfologia zonei în care se dezvoltă, rezulta ca P. S. R. s-a născut sub acţiunea apelor captate prin dolinele din Hîrtoapele Zăpodiei şi a celor din bazinul superior al văii dolinare ce se desfăşoară la est de peşteră. În prezent, apele revin la suprafaţă printr-un izvor (Cioroii Zăpodiei) situat la vest de intrarea în peşteră. Curînd după ieşire, apele acestei emergente dispar şi reapar, de cîteva ori, în masa de grohotiş în care se schiţează o vîlcea, de-alungul căreia se întîlnesc importante depozite de travertin. În final, ele revin la suprafaţă prin două izvoare ale căror ape traversează drumul forestier şi se varsă independent, în Valea Vida.

Sursa:

• Rusu, T. (1988) - Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.
• Goran, C. (1982). Catalogul sistematic al peşterilor din România 1981.