Peştera de la Toaia (Peştera Toaiei) este situată cu circa 30 m deasupra luncii în care meandrează cursul de apă ce dispare prin ponorul cu acelaşi nume, aflat în extremitatea de nord a depresiunii de captare carstică de la Damiş, comuna Bratca.

În ansamblu, P. T. este formată din două sectoare: unul de acces, care corespunde unei galerii descendente, cu dezvoltare în trepte, în planşeul căreia se deschid cîteva puţuri inaccesibile, colmatate cu argile şi nisipuri argiloase, şi altul de profunzime, constituit dintr-o galerie cu o pantă uşoară, dezvoltată în lungul unor fete de strat cu căderi spre nord. În podeaua acestuia din urmă, săpat în rocă vie, se schiţează o albie fosilă acoperită cu pietrişuri şi aluviuni grosiere, iar pereţii indică evidente urme de scurgere. Spre amonte de locul de joncţiune galeria inferioară se închide brusc iar spre aval se bifurcă: galeria din dreapta, ascendentă, este pardosită cu depozite aluvionare bine rulate şi se închide printr-un sifon fosil, colmatat, iar galeria din stînga prezintă cîteva praguri stalagmitice, este bogată în formaţiuni stalagmitice şi se îmchide prin concreţionare.

P. T. s-a format sub acţiunea apelor din Depresiunea Damişului, în etapa primară de dezorganizare a cursului de apă ce se drena, peste Depresiunea Ponoraş, spre Valea Mişidului. În prezent, apele ce dispar prin Ponorul de la Toaia reapar la suprafaţă în Valea Brătcuţei prin Izbucul Dămişenilor (T. RUSU & GH. RACOVIŢĂ, 1971).

In 2024 s-au finalizat lucrarile de recartare / reexplorare a pesterii, realizate de Cristal Oradea in colaborare cu CSA Cluj Napoca, actiuni ce au dus la dimensiunile actuale.

Sursa :

• Rusu, T. (1988). Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.
• Goran, C. (1982). Catalogul sistematic al peşterilor din România - 1981.