Peştera din Pîrîul Ştirbilei este situată în versantul stîng al pîrîului cu acelaşi nume, afluent de dreapta a Şoimuşului Stîng, în bazinul superior al Văii Lazurilor.

Descoperită şi cartată în 1982 de către membrii C.S.A. Cluj-Napoca, peştera îşi are intrarea la circa 50 m amonte de un puternic izvor carstic. Ea este reprezentată printr-o galerie principală, temporar-activă, cu secţiuni destul de reduse (2,5—0,7 1,5 X 3,0 m). Din galeria principală se desprind cîteva galerii secundare prin intermediul cărora se ajunge la o serie de sifoane care par să indice nivelul piezometric din masivul calcaros în care se află. În general, ea se dezvoltă aproape orizontal şi urmăreşte, în desfăşurarea sa, sistemul de fisurare a calcarului în „tablă de şah", de unde şi foarte multe schimbări de direcţie. Cele cîteva contrapante, bazine cu apă şi sifoane (permanente său temporare), precum şi prezenţa aluviunilor foarte fine din lungul peşterii, pledează că ea s-a format în regim înecat şi că, în prezent, apele tind să se retragă la un nivel inferior, de unde revin la suprafaţă, după toate probabilităţile, prin izvorul amintit.

Sursa:

• Szilágyi, Á. (1983). Speotelex nr. 2, CJS Cluj, p.19-22.
• Rusu, T. (1988) - Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.