Peştera Pişniţa (sau P. Chişniţa) este situată în abruptul ce se înalţă la sud de localitatea Peştera, comuna Aştileu.

Ca şi Peştera Igriţa din apropiere, P. P. a făcut obiectul a numeroase investigaţii de ordin speologic, fiind consemnată în lucrările de specialitate semnate de E. BOKOR (1921) R. JEANNEL si E. RACOVITZA (1929), H. KESSLER (1942) şi T. RUSU (1973, 1975 şi 1981).

În faţa intrării, pe suprafaţa unui mare con de travertin, se găseşte o gospodărie ţărănească şi staţia de tratare şi de distribuire a apelor, captate în peşteră, în localitatea Peştera. Amenajările în acest scop datează din anul 1958. În perioadele de secetă îndelungată, lacul subteran seacă aproape complet iar la viituri surplusul de apă deversează peste barajul de la intrare şi, curgînd în vechea albie, traversează conul de travertin pînă pe latura de nord a acestuia unde formează o cascadă de peste 10 m înălţime. La baza acesteia se găseşte un izvor carstic, cu caracter permanent, amenajat de localnici pentru alimentarea cu apă. Un izvor similar se află şi pe latura de est a conului de travertin, ceea ce dovedeste că apele subterane din peşteră tind să coboare la nivele tot mai inferioare. P.P. fiind amenajată în scopul amintit, pentru care este închisă cu un grilaj metalic şi o plasă de sîrmă, ea nu poate fi vizitată decît în anumite condiţii şi cu aprobările necesare. Potrivit informaţiei apărută în SpeoltMex nr. 8/ 1985, p. 30, Gy. Birtalan a explorat „lacul de acumulare" pătrunzînd într-o galerie în care a trecut, cu echipament de scufundare de încă trei sifoane, oprindu-se în faţa celui de al şaselea. Se afirmă că, pînă în prezent, peştera este cunoscută pe o lungime ce însumează 350 m.

Sursa:

• Rusu, T. (1975). La dépression de capture karstique de Pusta - Călăţea. Travaux de l'Institut de Spéologie "E. Racovitza", XIV, pag.157-168.
• Goran, C. (1982). Catalogul sistematic al peşterilor din România 1981.
• Rusu, T. (1988). Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.