Pestera Ponorul din Cuciulata are intrarea situată la altitudinea de 1400m şi este localizată la 150m nord-vest de vârful Cuciulata. Peştera este descendentă, de tip ponor şi are o dezvoltare de 3140m şi o extensie de 75m. Peştera este străbătută de un pârâu cu un debit de 1 l/s.

Peştera a fost descoperită într-o tabără de lucru a Cercului de Speologie "Z" Oradea desfăşurată între 14 şi 28 iulie 1977. La acţiune au luat parte Liviu Vălenaş, D. Pop, A. Dombi, I. Iurciuc, H. Mitrofan si M. Mitrofan, ultimii doi de la Clubul E. Racoviţă Bucureşti. Cele mai importante descoperiri le-au reprezentat Ponorul si Avenul din Cuciulat. În timpul taberei au fost exploraţi 2100m de galerii, ajungându-se la denivelare de -81m.

O a doua tabară, desfăşurată între 8 şi 17 august 1977 a fost consacrată Ponorului din Cuciulat. La tabără au participat L. Vălenaş, N. Sasu, E. Györfy, A. Strungăreanu şi N. Paul. Dezvoltarea ponorului a ajuns la 2700m, iar denivelarea la 85m (- 75; +10). Ponorul reprezintă una dintre cele mai ramificate peşteri din ţară, actualmente la 3140m de galerii extensia fiind de doar 185m. În parcurgerea peşterii se întâlnesc numeroase strâmtori si câteva verticale între 2 şi 15m, dintre care unele necesită echipare.

În 1994 Tudor Tămaş efectuează în zonă câteva colorări cu fluoresceină pentru a putea pune în evidenţă drenajele existente in zona ponorului. Trasorul lansat în Ponorul din Cuciulata a apărut după 35 de ore în Izbucul Moloh la o altitudine cu  125m mai joasă decât locul de lansare . Trebuie menţionat că debitul pârâului, în luna noiembrie, când a fost făcută colorarea era de sub 1 l/s. Trasorul a parcurs distanţa  aer iană de 700m şi denivelarea de 125m cu o viteză de aproximativ 20m/h.

Sursa: Lumea Pesterilor Nr.1 / 2004- SNS