Poşiştăul Boului (Avenul Boului, Tăul Boului sau Ochiul Boului) este situat în buza unei doline de mari dimensiuni, dezvoltată pe dreapta drumului minier ce urcă de la Cantonul Albioara spre punctele de exploatare a bauxitei de pe Platoul carstic Runcuri.

Descoperit şi explorat în 1962, pînă la baza puţului de la intrare (-30 m), de V. Viehmann şi T. Rusu, Posistaul Boului este semnalat şi descris abia în 1968 de către T. RUSU, după care, în 1982, G. DRAGOMIR, H. MITROFAN şi A. SOLOMON îl explorează şi-l cartează pe o adîncime de 59 m şi o lungime de 286 m.

Intrarea este reprezentată printr-un puţ de 24 m, care are la bază un con de dărîmături ce se dezvoltă într-o sală de mari dimensiuni, cu o podea orizontală, invadată, la viituri, de apele unui lac temporar deasupra căruia tavanul se menţine la o înălţime medie de 6 m. Spre est, sala se transformă treptat într-o galerie descendentă, cu dezvoltare în semicerc, al cărui tavan coboară pînă la 2 m înălţime. În extremitatea de est a acesteia se deschide un puţ de 20 m, prin intermediul căruia s-a atins adîncimea maximă ( -59 m). La vest de acest puţ se desfăşoară o galerie descendentă, destul de scundă care, printr-o săritoare de 4 in, pătrunde într-o sală finală, colmatată cu depozite aluvionare.

Dezvoltat în calcare tithonice, Po. B s-a format sub acţiunea apelor de percolaţie de pe fundul unei doline care, prin evoluţie îndelungată, respectiv prin adîncire, şi-a deplasat zona de percolaţie la cîteva zeci de metri faţă de axul avenului. Din poziţia sa geografică, rezultă că Po. B. este tributar colectorului principal din sistemul carstic al Platoului Runcuri.

Sursa:

• Goran, C. (1982). Catalogul sistematic al peşterilor din România 1981.
• Rusu, T. (1988) - Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.