Poşiştăul din Dealul Linzului
Poşiştăul din Dealul Linzului
Poşiştăul din Dealul Linzului (sau Avenul Bîrlogul Lupilor, P.Ponicioasa) este situat în versantul nordic al dealului cu acelaşi nume, platoul carstic Răcaş-Ponicioară.
Descoperit şi explorat, pe primele cîteva zeci de metri, în 1962, de către I. Viehmann, T. Rusu şi Ştefania Avram, Po. L. a fost semnalat în literatura de specialitate de către TR. ORGHIDAN şi colab. (1965), de T. RUSU (1979, 1981) şi de I. ORAŞEANU (1983). În 1984, el a fost explorat şi cartat de către membrii cercurilor de speologi amatori ,"E. Racoviţă", „Focul Viu" şi ,,Paragina" din Bucureşti, pe o lungime de 258 m şi o denivelare totală de -40 m. Sub numele de Posistaul Linzului se ascunde de fapt un ponor fosil sau, mai exact, o peşteră pe care localnicii o numesc poşistău. De altfel, chiar şi primele noastre investigaţii, incomplete, ne-au determinat să-l consemnăm sub această denumire care a intrat deja în uzanţă. Intrarea, a cărei deschidere este orientată spre est, are dimensiuni modeste (2,0 x 0,8 m) şi este urmată, după numai 2 m, de o denivelare bruscă după care începe o galerie puternic descendentă ce permite accesul într-un spaţiu ceva mai larg. Pe dreapta acestuia se desfăşoară o galerie scundă, de 15 m lungime, care prezintă, atît la intrare, cît şi în sectorul final, cîte un horn de 5.5 m şi, respectiv, de 5.0 m înălţime. Pe stînga, se pătrunde într-o reţea de goluri carstice cu aspect dendritic şi cu repetate schimbări de direcţie. Pe traseul galeriei principale se întîlneşte un puţ de -17,3 m şi două hornuri după care galeria se îngustează mult şi, înălţîndu-se pînă la 6 m, pătrunde într-un nou labirint de galerii dezvoltate oblic pe direcţia de înaintare. În sectorul final; orientat de la nord-est spre sud-vest, se remarcă cîteva hornuri şi un puţ de -9 m, la baza căruia, pe o diaclază, s-a atins adîncimea maximă (-40 m). Din elementele de morfohidrografie rezultă că Posistaul Linzului s-a format sub acţiunea apelor captate în prezent prin ponorul cu acelaşi nume situat în imediata sa vecinătate.
Sursa:
- Teo Rusu - Monografia Muntilor Padurea Craiului
- Catalogul Sistematic al Pesterilor din Romania '81
- A.Iurkiewicz, V.Lascu, H. Mitrofan - Intre Vida si Albioara. Buletin Speologic Informativ nr. 9, 1985