Izbucul ROŞIEI este situat la obîrşia văii cu acelaşi nume, cunoscută şi sub denumirea de Valea Şteazelor. Cursul de apă, cu un debit ce variază de la cîteva zeci de l/s pînă la cîteva sute l/s şi chiar 10 - 15 m3/s (în timpul marilor viituri), apare într-o fundătură de forma unui amfiteatru, mărginit de abrupturi calcaroase ce se înalţă cu peste 100 m deasupra izbucului. Debuşarea la suprafaţă a apelor are loc, în mod obişnuit, printr-un puternic şuvoi de apă ce apare cu circa 2 m deasupra albiei văii în care se înscrie. La viituri se pun în funcţiune alte două sau chiar trei guri de deversare, situate la cote superioare în masa de grohotiş de la baza amfiteatrului amintit.

Izbucul Rosiei reprezintă una din cele mai mari resurgenţe din Munţii Pădurea Craiului fiind alimentat de apele ce se pierd prin:

• Ponorul de la Perje (1),
• Ponorul din Peştera Jurcanilor (3),
• Sifonul B din Peştera Sohodol (4),
• Ponorul din Pîrîul Bare (6),
• Ponoarele de sub Stanul Foncii (9),
• Ponorul Văii Fiului (10) şi, probabil, cele captate în subteran prin Ponorul din Pîrîul Băroaia (2),
• Ponorul Văii Botului (5),
• pierderile din Poiana Mare (7)
• Ponoarele din Cuculeasa (8).

În anul hidrologic X. 1982 — IX. 1983 debitul mediu înregistrat a fost de 513,6 l/s. Acest volum de ape îl situează în fruntea tuturor izbucurilor din Munţii Pădurea Craiului. Chiar de la ieşire, cursul de apă se angajează într-o vale de recul dintre cele mai tipice.

După circa 400 m, el colectează, de pe stînga, apele ce ies din Peştera Gruieţului (13), captate în subteran, în principal, prin Peştera din Hîrtopul Bonchii (12). Aval de această confluenţă, el drenează o vale adîncă, tot mai largă, în lungul căreia se desfăşoară, pe dreapta, o luncă majoră pe care existau, pînă nu demult, cîteva şteze, de unde şi numele, şi un joagăr hidraulic, transformat azi în joagăr mecanic. În spatele acestuia, la baza versantului drept al văii se găseşte o puternică emergenţă, aflată în canalul de aducţiune al apelor, care, după toate probabilităţile, reprezintă noul loc de descărcare al aceluiaşi acvifer, actualul Izbuc al Roşiei pre-luînd funcţia de supraplin. Aval de această emergenţă, cursul de apă trece Pe sub podul drumului minier ce duce la exploatările de bauxită de pe Dealul Farcului şi pătrunde apoi în larga Depresiune a Roşiei, unde se constituie în cel mai important colector al apelor din această zonă.

Sursa "Teo Rusu - Carstul din Muntii Padurea Craiului"