Peştera Bandiţilor (sau Peştera din Stînca Cornului) este situată în versantul sudic al Dealului Cornului, cu circa 125 m deasupra albiei Iadei, satul Remeţi, comuna Bulz.

Intrarea, orientată spre sud-est, se află într-o fundătură cu pereţi stîncoşi, la baza cărora se deschide o galerie puternic descendentă, pardosită cu un strat gros de grohotiş. La baza acestuia se pătrunde într-o sală de mari dimensiuni (25x18 m) în mijlocul căreia se află un „pilon" de 9 m înălţime, de forma unei clepsidre — un vechi martor de eroziune - spre care converg două galerii ascendente, slab concreţionate.

Fundul galeriei din dreapta (în sensul de înaintare) este marcat de o sală descendentă, colmatată cu depozite argiloase, cruste, prelingeri şi masive stalagmitice. În tavan se remarcă urmele unei galerii sub presiune şi cîteva stalactite dezvoltate în lungul unor fisuri parţial umplute cu calcită. Revenind spre ieşire, se trece printr-un tronson de galerie care a fost colmatat pînă aproape de tavan, înaintarea făcîndu-se printr-un tunel, de 3 m lungime, săpat în depozite de umplutură, acoperite de o crustă cal-citică de 50 cm grosime. La ieşirea din acest tunel, tavanul, dezvoltat în lungul unei diaclaze, se înaltă treptat pînă la 3,5 m. În peretele din dreapta se dezvoltă un foarte frumos nivel de ero/iune de 0,60 - 1,20 m lăţime/8,0 m lungime.

Capătul galeriei din stînga este marcat de un horn de circa 15 m înălţime, cu dezvoltare în formă de tirbuşon, la baza căruia se află pre-lingeri masive de montmilch şi cîteva formaţiuni stalagmitice grosiere. În restul galeriei apar o serie de proeminenţe şi excavaţii rotunjite, mai ales de eroziune, cu dezvoltare în spirală ceea ce denotă formarea lor sub acţiunea unor puternici curenţi turbionari.

În Sala Mare, nivelele de eroziune devin paralele şi prezintă o cădere vizibilă spre ieşire. Sub peretele din stînga, care prezintă condiţii topoclimatice favorabile pentru adăpostire, se găseşte un zid de piatră şi cîteva vetre de foc.

Înainte de a ieşi din peşteră, tavanul galeriei ascendente este perforat de un horn de circa 10 m înălţime (3 - 4 diametru), sub care, în pereţii galeriei, se remarcă ultimele două nivele, superioare, din Sala Mare.

Coborînd pe versantul în care se înscrie această peşteră, aproximativ la nivelul planşeului Sălii Mari, se găseşte un rest de crustă de travertin aval pe care se schiţează o văiugă ce se transformă treptat într-o vîlcea, marcată de un con de grohotiş ce se dezvoltă pînă în malul rîului Iada, vizavi de confluenţa cu Valea Izvorului.

Alt. relativa 125m / 2 intrari

Sursa:

• Goran, C. (1982). Catalogul sistematic al peşterilor din România 1981.
• Rusu, T. (1988) - Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.