= Pestera Nr.7 din Cheile Videi

Peştera Sifoanelor este situată în versantul drept al Cheilor Videi, satul Luncasprie. Peştera a fost descoperită şi cartată, în 1980, de către membrii Cercului de speologi amatori „Czaran Gyula" din Tinca.

Intrarea, care apare la nivelul albiei Văii Vida, este orientată spre sud-est, are un aspect impunător (4,5 m lăţime şi 8 m înălţime) avînd deasupra ei un abrupt calcaros de peste 10 m înălţime. Chiar de la intrare se dezvoltă o galerie largă, aproximativ rectilinie, pardosită cu depozite aluvionare, care, după circa 20 m, se îngustează pînă la 2 m şi debuşează într-o săliţa unde se găseşte un prim lac subteran (2/2,5 m lăţime). În continuare, prin intermediul unei săritori de 11 m înălţime, se pătrunde într-o galerie, la început ascendentă apoi descendentă, care dă acces într-o reţea de goluri inferioare de-a lungul căreia se întîlnesc mai multe lacuri şi sifoane. Numărul acestora depinde de variaţia apelor pe verticală, respectiv de cantitatea apelor subterane, iar poziţia nivelurilor lor reprezintă, de fapt, suprafaţa piezometrică a apelor din zonă. În tot lungul golului subteran se găsesc importante depozite aluvionare (argile şi nisipuri) care ne demonstrează că, la viituri, apele din interiorul peşterii se înalţă foarte mult şi, curgînd în lungul galeriei principale, se varsă în Vida, prin intrarea actuală.

Din elementele de morfohidrografie subterană rezultă că actualul gol subteran este alcătuit din două zone distincte: una superioară, temporar-activă, vadoasă, şi alta inferioară, înecată complet, freatică, cu nivel variabil, aflată în plină modelare.

Sursa:

• Rusu, T. (1988) - Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.
• Goran, C. (1982). Catalogul sistematic al peşterilor din România 1981.