Clubul de Speologie Czárán Gyula Tinca

La începutul anilor ’50, un mic grup de prieteni, sub conducerea lui Csák Kálmán, începe primele incursiuni timide în zonele carstice din apropiere, atât cu scop explorativ cât şi de vizită. Activitatea lor se concentrează mai ales asupra văii Vida din Munţii Pădurea Craiului dar se fac deplasări şi în zona Dumbrăviţa de Codru, Vaşcău şi Padiş. De numele lui Csák Kálmán, acest entuziast şi neobosit autodidact se leagă puţin mai târziu înfiinţarea Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Tinca. Exponatele de aici,  reprezintă fără nici o excepţie, rodul muncii sale, de colecţionar şi preparator renumit, cuprinzând un vast domeniu ştiinţific (geologie, paleontologie, zoologie, botanică şi nu în ultimul rând speologie).

Cea mai importantă realizare a acestei perioade este fără îndoială decolmatarea pe 64 m lungime a intrării în nivelul superior din complexul etajat de peşteri a Topliţei de Vida, prin săparea în aluviune a unui şanţ discontinuu care a dus la descoperirea peşterii “Falsificatorilor” (L=400 m, Dh= -62 m). 

În1969, un mic grup de tineri pe atunci liceeni, după câteva ture de iniţiere împreună cu muzeograful Csák Kálmán (pentru noi Kálmán bácsi), au hotărât înfiinţarea unui club de speologi amatori cu numele de C.S. TINCA care urma să activeze sub directa îndrumare a Muzeului din localitate. Grupul de membri fondatori , Csák Cároly, Mátyási Sándor, Csák Kálmán jr., fraţii Varga József şi Miklós precum şi Pesti Károly, în primii ani de activitate se familiarizează cu zonele carstice din Munţii Codru şi Pădurea Craiului sub coordonarea muzeografului Csák K.

Anul 1972 aduce organizarea la nivel naţional a mişcării speologice de amatori iar 1973 prima ediţie a “Speosportului” la Padina  - M-ţii Bucegi, unde clubul nostru participă deja sub numele de C.S. CZÁRÁN GYULA. De aici începând, făcând abstracţie de o perioadă de doi ani înainte de 1989 când am fost “rugaţi” să renunţăm la numele marelui pionier al speoturismului bihorean, grupul nostru este cunoscut sub acest nume. Prin folosirea numelui lui Czárán Gyula în titulatura clubului nostru, am dorit să aducem un modest omagiu aceluia care a fondat turismul adevărat în munţii noştrii şi a realizat primele cercetări speologice mai de amploare, exact în munţii în care doream să activăm şi noi. Insigna clubului are formă de scut, în interior fiind stilizate însemnele care ne oglindesc activitatea : un teodolit reprezentând cartarea de precizie, un colac de coardă explorarea, ciocanul geologic şi roza vânturilor (cu CZ – Czárán în interior) cercetarea geologică  precum şi un aparat de fotografiat simbolizând imortalizarea imaculatului peisaj subteran.  Structura organizatorică a clubului cuprinde funcţia de preşedinte (1969-1982 Mátyási S., 1983-1999 Mátyási L.), de secretar (1969-1983 Csák K. jr., 1984-1999 Szuhai S.), de coordonator tehnic (1969-1982 Csák K.T., 1983-1999 Mátyási S.), precum şi pe membrii activi şi simpatizanţi. Dealungul anilor, numărul membrilor activi nu a trecut niciodată de 10, cel mai adesea situându-se în jurul valorii de cinci. La aceştia putem adăuga un număr relativ mare de membri simpatizanţi sau susţinători care au participat la unele dintre acţiunile noastre de teren.

În anul 1983, Mátyási S., împreună cu speologii de la C.S. Speodava Ştei, înfiinţează şi conduce de atunci încoace formaţia Salvamont din Ştei (fostul oras Dr.Petru Groza). Această formaţie, pe lângă activitatea primordială de prevenire a accidentelor şi de salvare a accidentaţilor, a avut o contribuţie importantă şi în explorarea unor peşteri dificile din Munţii Bihorului.

Dotarea tehnica a clubului poate fi considerată corespunzătoare pentru rezolvarea oricărui tip de explorare de peşteră, în afară de scufundarea subacvatică. Putem spune fără lipsă de modestie, că dotarea cu aparatură de topografiere, de cercetare ştiinţifică  şi de fotodocumentare este în mod cert printre cele mai bune din ţară! Ea permite rezolvarea unui număr foarte variat de probleme de cercetare, lucru care de obicei nu stă la îndemâna oricărui club de speologie.

Dealungul celor treizeci de ani de existenţă, participarea şi elanul membrilor a suferit fluctuaţii lesne de înţeles. În vârtejul vieţii, unii dintre noi au abandonat cu totul speologia, aceasta rămânând un scurt episod de aventură din viaţa lor, alţii s-au retras din activitate dar au rămas cu inima în continuare simpatizanti şi susţinători de nădejde. Sunt colegi “bătrâni”, care după mulţi ani de activitate au obosit (sau sunt pe cale să obosească) şi sunt alţii (din păcate puţini), sosiţi un pic mai târziu, care încă mai rezistă şi încearcă să împingă căruţa echipei mai departe. Cu toate greutăţile din jurul nostru, în condiţiile existemţei într-o localitate mică, fără perspectiva prea largă a unei cooptări de noi membri mai tineri, am reuşit totusi să împlinim 30 de ani de activitate speologică!
 

ZONELE DE LUCRU ŞI ACTIVITATEA EXPLORATIVĂ

Membrii grupului, încă de la începuturi şi-au desfăşurat activitatea în două zone geografice distincte. Acestea sunt situate în Munţii Pădurea Craiului, cu bazinul mijlociu al văii Vida şi în partea centrală şi de nord a Munţilor Codru Moma cuprinzând bazinul văii Finişului şi platoul carstic Dumbrăviţa de Codru. De circa 10 ani am început cercetările speologice şi în Munţii Bihor, zona Padiş – Vărăşoaia.

În anii de început se fac în primul rând explorări răzleţe şi vizitări de peşteri. Principalele obiective sunt reprezentate de peştera Cugliş, Viduţa, avenul Bujoru (explorat până în 1974 pe 261 m şi Dh= -36 m), pestera din valea Luncii (L = 221 m, Dh = - 22 m) precum şi peştera Falsificatorilor (P. nr. 1 din V. Topliţei, L = 400 m, Dh = - 62 m) în colaborare cu speologii de la “Tipo” Oradea.

Începând cu anul 1973 se conturează din ce în ce mai clar obţiunea grupului spre o investigare mai complexă a carstului, depăşind astfel limita pur explorativă a lumii subterane. În acest  an, în premieră naţională pentru mişcarea speologică de amatori, utilizăm teodolitul pentru cartarea unei peşteri. Realizăm cu un teodolit Meopta, cartarea peşterii Cugliş pe o lungime de 450 m, harta realizată fiind expusă la primul Speosport organizat  în 1973 la Padina.

Lipsa totală în acea  perioadă a unei baze topografice de suprafaţă, ne determină să procedăm la ample ridicări topografice de precizie de suprafaţă şi subterană (activitate coordonată de Mátyási S.), în vederea localizării exacte a peşterilor explorate. Astfel se fac drumuiri cu teodolitul  în mai multe zone şi anume :

• în 1973 pe valea Blajului pe 0,45 km lungime în subteran şi 0,8 km la suprafaţă;
• în 1974 pe valea Bujorului pe 3,1 km lungime;
• în 1975 la sistemul etajat de peşteri Topliţa de Vida pe 1,2 km lungime la suprafaţă si 0,4 km în subteran;
• în 1976 pe platoul carstic Dumbrăviţa de Codru pe 3,6 km lungime;
• în perioada 1976 – 1982 în zona de chei a V. Vida pe o lungime de circa 15 km, pe tronsonul cuprins între barajul de la Lunca Sprie şi peşterile Viduţa şi Giloasa. Această ridicare topografică a permis localizarea exactă a peste 110 peşteri, ajutând în mod hotărâtor şi la explorarea zonei (harta 1 : 5000 Vida în 4 culori a fost expusă în 1985 la Speosportul de la Cluj);
• în 1988 – 1989 pe platoul Dumbrăviţa de Codru, 2,1 km lungime;
• în 1990 – bazinul Padiş- Vărăşoaia pe 2,8 km lungime.

Grupul nostru nu a fost niciodată contaminat de virusul obţinerii a cât mai mulţi kilometri de galerii explorate şi de a intra în diferite clasamente de performanţe. Acest lucru nici nu era prea posibil dat fiind numărul mic de membri activi. Cu toate acestea până în 1985 am explorat şi cartat peste 150 de peşteri noi în cele două zone tradiţionale. Sunt finalizate în această perioadă, explorarea şi cartarea a mai multor obiective speologice, aflate în explorare de mai mulţi ani, printre care cele mai importante ar fi :

• în 1980 – peştera aven Giloasa (L = 880 m, Dh = -41 m, având o verticală de 39 m), P. Cadului (L = 245 m, Dh = +18 m), P. Sifoanelor (L = 270 m, Dh = +19 m);
• în 1982 – peştera labirintică Stanul Cerbului pe o lungime de 641 m si o denivelare de 35 m, cu o hartă întocmită în 5 culori;
• în 1984 – P. Viduţa 1, prin trecera a trei semisifoane se opreşte la L = 2034 m, Dh = + 40 m, rămânând totodată şi cea mai frumoasă peşteră explorată de noi (harta în 4 culori);
• în 1985 – P. Viduţa 2 activă, atinge L = 1297 m şi Dh = +35 m (harta în 4 culori) şi explorăm peştera aven de pe Creasta Pietrarului (L = 164 m, Dh = - 42 m).

După anul 1985 se poate observa un declin în activitatea explorativă, cu toate că în 1988, printr-o colaborare intercluburi participăm la fondarea unei convenţii de cercetare complexă şi pluridisciplinară a zonei carstice Padiş – Vărăşoaia – Boga. Grupul nostru avea menirea sa învestigheze aspectele carstologice şi să coordoneze activitatea de cartare. În cadrul acestei colaborări participăm la explorarea şi cartarea cavităţilor din zona Padiş – Vărăşoaia, a cărei exponent de frunte, avenul V–5 ajunge în 1988 la L = 300 m şi Dh = - 104 m. Harta complexă a endo şi exocarstului Vărăşoaia – Boga, la scara 1 : 5000, desenată în 5 culori a fost expusă la Speosportul de la Izvorul Mureşului în 1990.  În zona noastră de suflet, V. Videi, nu explorăm decât o singură peşteră mai importantă în 1990, situată pe valea Piciorul Benii.   Ea are o înteresantă reţea dendritică întinsa pe 700 m lungime şi o difersnţa de nivel de 20 m , cu intrarea situată într-o galerie minieră părăsită.

Aprecierea nivelului valoric al lucrărilor de topografiere  şi cartografiere a fenomenelor carstice s-a făcut prin acordarea mai multor premii, printre care se individualizează:

• cupa “Topo” pentru topografierea cu teodolitul a văii Vida (Speosport Crivaia, 1977);
• premiul ”Perseverenţei” pentru cercetarea complexă a carstului de pe V. Videi (Speosport Moneasa,1978);
• premiul “Topo-Cartografie “ pentru cartarea şi harta avenului Vărăşoaia 5 (V-5, Speosport Voineasa, 1988).

ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ

Membrii clubului de speologie “Czárán Gyula”, aflânde-se încă de la început sub patronajul Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Tinca, era normal să-şi manifeste afinititatea pentru o cercetare complexă a fenomenelor endo şi exocarstice. Considerăm că micul nostru grup a ajuns să fie cunoscut începând cu anii ‘70 printre cluburile de speologie din ţară, tocmai prin nivelul elevat pe care l-a atins în  activitatea ştiinţifică de cercetare a carstului. Spre bucuria noastră, începând cu anii ‘80 la aceasta s-a mai adăugat încă o componentă unanim recunoscută, cea a artei fotografice.

Tratarea multidisciplinară a carstogenezei s-a putut face prin prezenţa în grupul nostru a doi geologi (fraţii Mátyási), care uneori chiar şi în dauna explorării au ţinut să continue această activitate. În cele trei decenii au fost aplicate atât metode cunoscute de cercetare cât şi metode experimentale noi, având un caracter de pionierat în domeniu.. Pentru a avea o vedere de ansamblu asupra acestor metode folosite, vom face următoarea prezentare succintă:

• măsurători de hidrochimie carstică în perioada 1977-1981 în zona platoului carstic Dumbrăviţa de Codru;

• măsurători în Munţii Codru, V.Videi, şi Padiş-Vărăşoaia, reprezentând peste 30 de tectonograme cu un total de circa 5000 de măsurători microstructurale;
• observaţii hidrogeologice (inclusiv marcări) şi măsurători hidrologice în zonele carstice în care am lucrat;
• studii sedimentologice şi orizontare palinologică în peştera Cugliş (prin redeschiderea în 1977 a vechilor casete de sondaj arheologic) şi în peşterile Viduţa 1 şi 2;
• colectare şi determinare de faună cavernicolă (până în 1980);
• măsurători electrometrice pentru depistarea direcţiilor de drenaj la Dumbrăviţa (1988 şi 1989), Vărăşoaia (1989) şi Viduţa (1994) prin metodele : potenţialului natural, a “corpului încărcat” cu sau fără electrolit şi prinprofilare de SEV-uri pol-dipol, folosind în parte aparatură de construcţie proprie;
• cercetare de paleocarst, de carst îngropat şi de carstogeneză în zona Padiş-Vărăşoaia, pe baza informaţiilor furnizate de foraje, prin întocmirea hărţilor de izobate şi izocore.

Utilizarea şi varietatea metodelor de cercetare mai sus enumerate, prcum şi seriozitatea interpretărilor a determinat unanima acceptare de către forurile ştiinţifice de specialitate a micului nostru colectiv, acesta fiind cotat printre primele cele mai puternice din acest punct de vedere din ţară. Urmărirea aspectelor de carstologie au fost canalizate în final spre înţelegerea şi elucidarea factorilor care au condiţionat geneza şi evoluţia carstificării din perimetrele aflate în studiu. În parte, rezultatele acestor studii au fost publicate în mai multe lucrări ştiinţifice din care în ordine cronologică redăm următoarele :

• Feşnic V., Csák C. (1972) – Peştera Topliţei (Dobreşti, jud. Bihor). Aspecte morfometrice. Lucr.Şt., seria Geografia, Inst.Pedag. Oradea.
• Mátyási S., Csák C jr., Mátyási L. (1977) – O nouă peşteră în Munţii Pădurea Craiului. Buletin C.S.E.R. Bucureşti, pp 212-216, Bucureşti.
• Mátyási S. (1977) – Peştera din V. Luncii. Aspecte geologice şi speogenetice. Nymphaea, vol V, pp 201-208, Oradea.
• Mátyási Merţ Janeta (1979) – Observaţii hidrogeochimice asupra apelor platoului carstic Dumbrăviţa de Codru (Munţii Codru Moma). Nymphaea, vol VII, pp 251-264, Oradea.
• Mátyási S., Ştefan G., Csák C jr., Mátyási L (1979) – Studiu asupra aspectelor genetico-topografice ale sistemului etajat de peşteri din valea Topliţei (Munţii Pădurea Craiului). Nymphaea, vol VII, pp 273-284, Oradea.
• Mátyási L. (1982) – Condiţionarea hidrogeologică a peşterilor de la Stanul Cerbului (Mţii Pădurea Craiului). Bul. Speol. Info. nr. 6, pp 99-108, Bucureşti.
• Mátyási L., Mátyási S. (1987) – Carstul din partea centrală şi de nord a Munţilor Codru. Bul. Speol. Nr. 11, pp 39-59, Bucureşti.
• Mátyási L., Mátyási S. (1989) – Aspecte privind geneza şi evoluţia carstului din bazinul V. Blajului (Mţii Pădurea Craiului). Bul. Speol. Nr. 12, pp 15-26, Bucureşti.

O altă  parte, din păcate destul de voluminoasă, se află doar în faza de manuscris nedefinitivat sau în curs de definitivare, dintre care amintim numai următoarele :

• Mátyási S. – Rolul factorului structural în drenajul apelor subterane din platoul carstic Dumbrăviţa. 1980, 10 pagini + 4 planşe

• Mátyási L., Mátyási S. – Condiţionarea structurală şi evoluţia carstului din V. Viduţa – V. Seacă. 1991, 7 pagini + 4 planşe
• Mátyási L. – Stadii în evoluţia hidrogeologică a sistemelor endocarstice din bazinul V. Vida. 1991, 6 pagini + 8 planşe
• Mátyási L., Mátyási S. – Morfogeneza exocarstului din partea centrală a Munţilor Bihor, cu privire specială asupra carstului îngropat din zona Padiş-Vărăşoaia. Susţinută la Simpozion TAK – Cluj 1995, 8 pagini + 10 planşe.

Mátyási S, Mátyási L. – Monografia carstului din bazinul mijlociu al V. Vida. În curs de redactare.

FOTODOCUMENTARE   ŞI   ARTA FOTOGRAFICĂ

O a doua latură a activităţii noastre prin care s-a făcut cunoscut numele de C.S. Czárán Gyula Tinca, este reprezentată de realizările atinse în imortalizarea prin fotografiere a lumii subterane. Această activitate la noi a ajuns să fie ridicată întradevăr la rang de artă fotografică, încă de mai mulţi ani fiind unanim recunoscută ca printre cele mai elevate din ţară.

În primii ani de existenţă a grupului, membrii acestuia au executat un număr mare de fotografii alb negru iar un pic mai târziu şi diacolor, caracterul acestora fiind însă aproape în exclusivitate de fotodocumentare. Au fost imortalizate pe peliculă o serie întreagă de evenimente, întâmplări şi episoade care au avut loc dealungul turelor de explorare, privirea fotografiilor de atunci provocându-ne nu puţină nostalgie faţă de vremurile apuse.

La finele anilor , 70, prin intrarea în grupul nostru a lui Szuhai A., fotodocumentarea, practicată şi în prezent de unii membrii ai grupului, se transformă rapid şi se ridică la nivel de artă fotografică. Practic în ultimii câţiva ani, această nouă latură devine cea mai reprezentativă activitate a clubului nostru. Neobositul nostru prieten şi coleg, care din fotografierea lumii subterane şi-a creat un scop în sine şi un mod de viaţă, a realizat dealungul a multor ture de fotografiere un număr impresionant şi o gamă foarte variată de imagini. Participarea la o serie de concursuri şi expoziţii interne sau internaţionale ia adus faima unui artist fotograf de excepţie. Munca lui şi în mod implicit şi a clubului Czárán Gyula pe care îl reprezintă, a fost recunoscută şi pe deplin răsplătită de un număr foarte mare de premii. Pentru a mai scurta această listă, în cele ce urmează nu vom expune decât locurile întâi şi premiile speciale obtinute la concursurile unde a participat :

• La Râmnicu Vâlcea în categoriile :

• -fotocolor artistic în anii 1984, 1986, 1987, 1988 şi 1989;
• -dia individual în 1986, 1987 şi 1988;
• -diason în 1987 şi 1995;
• -diaporamă în 1988;
• -dia individual 6 x 6 în 1995;
• -diason 6 x 6 în 1995 în colaborare cu C.S.A. Cluj;

• La Speosporturi în categoriile :

• -fotocolor artistic în 1984 la Tomeşti, 1985 la Cluj plus un premiu special, 1986 la Izvorul Mureşului + premiul special al oraşului Vulcan şi 1988 la Voineasa;
• -diason în 1986 la Izvorul Mureşului;

• La diferite expoziţii cu concurs în categoriile :

• -fotocolor artistic la expoziţia organizată de fotoclubul “Napoca” din Cluj în 1986 şi premiul special în 1989, precum şi la expoziţia organizată la Centrul Universitar Cluj în 1988;
• -dia individual – premiul special al I.S.E.R. Cluj în 1989.

Ca nembru al fotoclubului “Nufărul” din Oradea, Szuhai A. participă în intervalul 1995-1999 la expoziţii organizate în Anglia, Polonia, Franţa, Iugoslavia, Ungaria, Spania, India, Croaţia, Italia, Bangladesh, Pakistan şi Noua Zeelanda, obţinând la Douai (Franţa) o diplomă de onoare.

Mai ales individual dar şi în colaborare, a susţinut un mare număr de proiecţii de diapozitive dintre care reţinem acum numai cinci:

• -expoziţie de fotografii color de peşteră şi proiecţie de diapozitive (ultima în colaborare cu Sófalvi I.) în mai 1992 la biblioteca Centrală şi în şcolile din oraşul Györ (Ungaria);
• -proiecţie de diapozitive în colaborare cu Sófalvi I., la Conferinţa Internaţională de Speologie organizată în Belgia (iulie 1992);
• -proiecţie de diapozitive (late şi înguste) la sediul M.K.B.T. din Budapesta, în colaborare cu Sófalvi I. din Oradea şi Téchy P. din Cluj (noi. 1994);
• -expoziţie cu poze color “Pe poteci subterane” la Clubul József Attila din Budapesta (martie-aprilie 1998);
• -expoziţie şi proiecţie de diapozitive cu peisaje subterane la Universitatea Miskolc (Ungaria – martie 1999).

La finele anul anului 1995 a fost editat la Oradea un calendar de perete cu imagini color din peşteri, realizate în colaborare cu Téchy P.

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

Dealungul rândurilor de mai sus, am evitat pe cât posibil folosirea numelor acelora care au coordonat sau au participat activ la executarea şi finalizarea lucrărilor de explorare, cartare, fotografiere sau chiar de cercetare complexă. În esenţă, speologia nu se poate face de unul singur, fiind nevoie de o “familie” în jur tău, pe care să te bazezi, cu care să te înţelegi şi în care să ai încredere. Poate mai mult ca la alte cluburi, acest lucru se manifestă mult mai pregnant la noi, date fiind condiţiile existenţei  noastre legate de o localitate mică, unde toate familiile se cunosc între ele şi colaborează în viaţa de zi cu zi. De aceea consideram pe deplin motivată, prezentarea în finalul acestor rânduri a întregii “Familii a Clubului de Speologie CZÁRÁN GYULA din Tinca”, care şi la propriu este formată tot din familii, unele plecate din Tinca la Oradea, Ştei sau în altă parte. Fără ajutorul acestora, realizarea celor prezentate mai sus fie că era parţială fie că era imposibilă. Deci, au contribuit în măsura posibilităţilor: Csák Coloman sn. (Kálmán bácsi), Csák Kálmán jr., Csák Csaba, Csák Carol Tiberiu, Csák Ladislau, Mátyási Sándor, Mátyási Ludovic, Csák Árpád şi Ilona, Szuhai Alexandru, Kovács Erzsébet (Böbe) şi László, Orbán Carol, Oláh Sándor şi Ildikó, Oláh Rózsa, Kiss Gyöngyi, Ştefan Gabriel, Dénes László, Varga József, Varga Miklós, Nagy Vilmos şi Jutka, Toderici Petru, Fiterău Benone, Pesti Carol şi încă mulţi alţii, la rezolvarea atâtor şi atâtor probleme care s-au ivit dealungul celor 30 de ani de activitate !

Am dori în încheiere, să putem spune şi peste ani si ani, că am mai adunat câte ceva la cele realizate până acum şi că a meritat tot ce am facut,……., atât cât am putut noi şi …….. poate nu a fost chiar fără nici un rost……….

…………………din amintirile lui Ludovic şi Sándor  MÁTYÁSI

Fotografiile pe care le reproducem, încearcă să redea cât mai fidel posibil, emoţia, bucuria, plăcerea şi amintirea acelor vremuri pline de elan, bunăvoinţă şi prietenie pe care le-am trăit atunci când eram priviţi destul de ciudat, aproape ca nişte renegaţi…………..

Prezentarea clubului - "Rövid visszatekintés a tenkei CZÁRÁN GYULA barlangkutató klub eddigi 42 évére Tenke/Stei - 2011" - Traducerea in limba romana dupa MÁTYÁSI