Peștera Vizu 2 (Viduța 2)

Peștera Vizu 2 (Viduța 2)

Munții Pădurea Craiului

Peştera nr. 2 din Valea Vidutei (P. Vizti II, P. Mare din Valea Vizei sau P. nr. 2 din Vizişoara) este situată în versantul stîng al văii cu acelaşi nume, afluent de stînga al Văii Vida, satul Luncasprie, comuna Dobreşti

Semnalată de E. BOKOR (1921) sub numele de Vizesvolgy Nagybarlang, P. V. 2 a fost cercetată, sub aspect biospeologic şi cartată pe o lungime de circa 150 m, de către P. A. Chappuis R. Jcannel şi A. Winkler (JEANNEL N, et RACOVITZA, E.. 1929, p, 593), sub numele de Vizu II. În 1969, un colectiv de la Institutul de Speologie, ,,E. Racoviţă" din Cluj-Napoca efectuează o serie de cercetări complexe şi o cartează pînă la primul sifon.

După 1981, peştera intră în preocupările membrilor C. S. „Czaran Gyula" din Tinca care o explorează şi cartează, pînă în 1984, pe o lungime de 2032 m. Intrarea, orientată spre nord-vest, se află la 3—4 m deasupra albiei văii şi este reprezentată printr-o arcadă larg deschisă, sub care se află un con de dărîmături. Golul subteran este reprezentat prin două galerii distincte: una fosilă, suspendată, şi alta temporar-activă, inferioară. Prima este alcătuită din două săli alungite, separate printr-un coridor de legătură, în care se remarcă o treaptă formată dintr-o scurgere stalagmitică. În timp ce sala de la intrare (42x16 m) este lipsită de formaţiuni stalagmitice şi prezintă o podea aproape orizontală, formată din humus şi pietre desprinse din tavan sub acţiunea proceselor de îngheţ şi dezgheţ, cea de a doua sală (28x10 m), care se închide printr-o masivă scurgere stalagmitică, este ascendentă şi prezintă cîteva formaţiuni parietale, numeroase gururi şi un diverticul dezvoltat în lungul unei diaclaze care a favorizat şi formarea unui horn de 8—10 m înălţime.

Pestera Viduta 2 (Vizu 2)

Cea de a doua galerie, temporar-activă, accesibilă din sala de la intrare printr-un diverticul descendent, se desfăşoară. la început, aproape nord-sud iar apoi de la nord-vest spre sud-est, fiind străbătută, la viituri, de un curs de apă cu un debit destul de important. Spre aval, pîrîul dispare curînd printr-un sorb, pentru a reapare la zi, prin emergenţa situată în vecinătatea peşterii, amonte de intrare. Spre amonte, galeria principală se desfăşoară destul de întortocheat, or numeroase meandre, sifoane, cascade şi marmite, plaje de nisip, săritori şi pilieri, care o sppavă, pe anumite tronsoane, în două tipuri de galerii: unele fosile, înalte şi largi, şi altele active, înguste şi scunde. În general, golul subteran se caracterizează printr-un mare număr de forme, atît de coroziune cît şi de eroziune.

Din morfohidrografia zonei în care se înscrie, se deduce că apele care au grenerat-o şi care o drenează, provin, prin infiltraţie, din bazinul superior al unui afluent de stînga al Văii Viduţa, dezvoltat perpendicular pe direcţia de înaintare a golului subteran.

 

Sursa:

  • Goran, C. (1982). Catalogul sistematic al peşterilor din România 1981.
  • Rusu, T. (1988) - Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.

 

Plonjabilă
Off
Judeţ
Bihor
Localitate
Lunca Sprie
Rocă
Carbonatice
Dispărută
Off
Altitudine
400
Dezvoltarea
2032
Denivelarea totală
41
Denivelare negativă
3
Informaţii de contact

CS "Czaran Gyula" Tinca

Asociaţii contributoare
Bibliografie/Resurse atașate - accesibile utilizatorilor cu medalionul "Administrare resurse private"
[Articol/ Extras] Liviu Vălenaș, Gheorghe Drimba. (1978). Cercetări de speologie fizică în Munții Pădurea Craiului Nymphaea 1978. 279-328 46
[Carte/Revista/Monografie/Catalog] Federatia Romana de Speologie. (2005). Speomond Nr. 9-10 . p. 10-14 Ludovic Matyasi, Czaran Gyula - Complexul carstic Viduța