Peştera Târului (sau Pestera din Pîrîul Fânului; (Goran 1982 - Peştera Târâşului)) este situată în versantul stîng al Pîrîului Fânului, afluent de dreapta al Văii Căuşului, satul Remeţi, comuna Bulz. Intrarea, care se află la baza unui abrupt calcaros de 35 - 40 m înălţime, este orientată spre sud-est şi se dezvoltă în boltă (15 x 5 - 9 m), situată cu 15 - 20 m deasupra albiei pîrîului amintit.

Golul subteran este drenat de un curs de apă cu caracter temporar, care îşi are, probabil, originea în cîteva pierderi de apă de pe platoul carstic de la Secături, situat deasupra falezei de calcar în care se înscrie. La viituri, cursul de apă apare în fundul peşterii sub forma unei cascade, printr-un horn de circa 40 m înălţime în care se înscriu numeroase formaţiuni de prelingere. De la baza acestuia el curge de-a lungul unei galerii relativ înguste, cu înălţimi variabile, trece peste o cascadă de 2,5 m înălţime şi pătrunde într-o galerie spaţioasă (7 - 9 m x 10 m). În continuare, curge pe un planşeu format din gururi, traversează un tronson de galerie cu cîteva dărîmături şi, evoluînd pe un substrat de rocă vie, se revarsă, peste un prag de 2 - 3 m înălţime, în sală de la intrare. De aici, coteşte spre dreapta şi dispare printr-un sifon pentru a reapare la suprafaţă printre pietrele din albia pîrîului amintit. La viituri, apele se acumulează în zona sifonului unde formează un lac temporar, cu nivel variabil, din care deversează pe lîngă peretele din stînga, direct în valea Pîrîului Fânului. În perioadele de secetă, apele se retrag iar pe suprafaţa depozitelor aluvionare apar, prin uscare, figuri geometrice ce evocă solul poligonal.

În general, peştera este săracă în formaţiuni stalagmitice, prezintă sectoare cu nivele de eroziune, hornuri şi cupole de coroziune.

Sursa:

• Goran, C. (1982). Catalogul sistematic al peşterilor din România 1981.
• Szilágyi, Á. 1983, Speotelex nr. 2, CJS Cluj, p.19-22.
• Rusu, T. (1988). Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.